joi, 1 august 2013

tortionarii de azi si de miine

romanii, in 90% din cazurile care le definesc existenta, actioneaza la gramada, la stimul, la comanda, nediferentiat, abuziv. sint solidari numai cind ultima picatura de umanitate le-a fost stoarsa, dar si atunci dupa un tipar, dupa o reteta alogena, se bucura cind se redescopera prin prisma unor baliverne identitare in cine stie ce fauritori de istorie, sint indignati de adincimea unor evidente numai cind farurile sint indreptate din interes spre astfel de fapte, nefiind insa deranjati de intensitatea adevarului traitor atita timp linga ei, acuza gregar, la general ca nu cumva sa fie identificati, traiesc in majoritatea timpului prin delegare, familia e alibiul favorit al oricarei lasitati, rafinamentul, automat, il gasesc in strainatate, o dulce farniente e opozabila coloanei vertebrale, sint zgomotosi cind cerul e senin, infinit de lasi in actiune.
dupa 24 de ani, aflam de existenta tortionarilor. ca sint printre noi si ne respira aerul. valuri de indignare la concurenta cu valurile de bere. toti ridica pumnii. chiar si tortionarii. e clar, ne-a prins din urma constiinta. peretele autismului s-a dizolvat. avem voce, avem coaie. condamnare, condamnare! ingeniosi pina la infinitate in metode de dictat pedepse. indeosebi pe bloguri, adica la fereala de asumarea datelor din buletin. ma si mir ca nu noi am fost aia de-am inventat ghilotina. la un popor atit de rotund in ortodoxie, mai sa cazi in sfinta milostivenie de atita intoleranta. ii luam iar la rind: maniu, mihalache, argetoianu, bratienii etc. macar asa ii mai bagam in poza cu esca si mindruta prin cartile de istorie. ca apoi sa-i uitam printre manele si hahaieli prezidentiale.
dupa vreo alti 24 de ani vom afla cu surprindere ca roata e rotunda. si iar vom urla de indignare, o indignare reglata de regizorul care joaca pe miini dibace sforile nevazute ale marionetelor. pina atunci, chiar si ultimii tortionari isi vor gasi finalul unei vieti tributare poate ca timpurilor, poate ca hazardului, poate ca mizeriei umane, poate ca regretelor tardive sau dimpotriva. dar nu-i nimic, tortionarii din noi, tortionarii de pe bloguri, tortionarii animalitatii noastre vor astepta prima usita pentru a intra pe scena fatalitatii unei specii ce se iluzioneaza cu sa fie bine si sa nu fie rau.

ps. jandarmii aia care bateau batrini, femei la protestele din 2012 nu tot ordine indeplineau? sau aia erau umani? sau aparau democratia, statul si toate cacaturile astea insirate de toti sobolanii care au capul doar pentru a nu le ploua in git?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu